Cine sunt „fiii lui Dumnezeu” și „fiicele oamenilor” din acest pasaj?

Acest verset a fost înțeles în mai multe feluri, dar mulți cititori văd „fiii lui Dumnezeu” ca linia de oameni care L-au chemat pe Domnul și „fiicele oamenilor” ca acelea din familii care nu L-au urmat pe Dumnezeu. Problema nu era frumusețea în sine, ci aceea că evlavioșii își alegeau soții doar prin privirea exterioară și dorința, fără să-i pese de credință sau caracter. Aceste căsătorii mixte i-au îndepărtat pe cei odinioară evlavioși de Dumnezeu. Versetul ne avertizează cât de ușor poate fi slăbită credința atunci când ne unim viețile îndeaproape cu cei care nu o împărtășesc.

Ce înseamnă că Duhul lui Dumnezeu „nu se va lupta întotdeauna cu omul”?

Când Dumnezeu spune că Duhul Său nu se va lupta întotdeauna cu omul, înseamnă că El nu va continua să avertizeze și să-i înfrâneze cu răbdare pe cei care au refuzat să asculte. De mult timp El a suportat păcatul lor și i-a chemat să se întoarcă. Acum El a stabilit o limită de o sută douăzeci de ani înainte ca potopul să vină. Acest lucru arată atât bunătatea lui Dumnezeu în a-i acorda timp să se pocăiască, cât și adevărul sobru că răbdarea Lui are sfârșit atunci când oamenii se împietriesc împotriva Lui.

De ce existau giganți și „oameni puternici” în acele zile?

Pasajul vorbește despre uriași și îi numește oameni puternici și oameni de renume. Ei par să fi fost oameni de mare dimensiune, putere sau putere care au devenit faimoși în acea lume coruptă. Dar puterea lor nu i-a condus către Dumnezeu. În schimb, ei și-au folosit puterea pentru mândrie, opresiune și violență. Se vorbea despre ei și se lăudau, chiar și atunci când făceau rău. Aceasta arată că măreția umană fără Dumnezeu duce adesea la abuz și că faima poate ajunge la cei care îi rănesc pe alții mai degrabă decât îi ajută.

Ce înseamnă că Dumnezeu S-a pocăit că a făcut om și a fost întristat?

Când se spune că Dumnezeu s-a pocăit că a făcut pe om și a fost întristat în inima Sa, nu înseamnă că Dumnezeu a greșit sau și-a răzgândit părerea, așa cum facem noi. Cuvintele sunt moduri umane de a vorbi pentru a arăta cât de profund urăște Dumnezeu păcatul. Gândurile și dorințele oamenilor deveniseră rele tot timpul, iar aceasta a adus întristarea sfântă a lui Dumnezeu. Limbajul durerii ne ajută să simțim că păcatul nu este mic sau ușor. Decizia lui Dumnezeu de a judeca lumea cu un potop decurge din această neplăcere sfântă, nu dintr-o stare de spirit bruscă.

De ce a decis Dumnezeu să distrugă „toată firea” cu un potop?

Dumnezeu a decis să distrugă orice făptură pentru că pământul era plin de corupție și violență. Oamenii se întorseseră atât de complet de la El încât gândurile lor erau doar rele tot timpul. Aceasta nu a fost o reacție rapidă, ci un răspuns hotărât la păcatul profund și răspândit. Judecata a ajuns până și la animale, arătând cât de mult păcatul uman a stricat întreaga lume. Potopul a fost modul lui Dumnezeu de a șterge acea ordine coruptă. Cu toate acestea, chiar și în aceasta, El a făcut un plan pentru a-l cruța pe Noe și pe cei cu el în corabie.

De ce a găsit Noe har în ochii Domnului?

Noe a găsit har în ochii Domnului pentru că Dumnezeu a ales cu bunăvoință să-i arate favoare într-un timp rău. Pasajul spune că Noe a fost un om drept, fără vină în generația sa și că a umblat cu Dumnezeu. În timp ce toți cei din jurul lui erau corupți și violenți, Noe a ascultat de Dumnezeu și a ascultat. Bunătatea Lui nu a câștigat harul lui Dumnezeu, dar a arătat efectul acelui har în viața lui. Favoarea lui Dumnezeu față de Noe a devenit calea de a-l salva nu numai pe el, ci și pe familia lui și pe multe creaturi.

Ce ne învață această poveste despre caracterul lui Dumnezeu?

Această poveste arată că Dumnezeu este și sfânt și răbdător și, de asemenea, bun. El vede nu numai actele exterioare, ci și gândurile inimii. El este întristat de păcat și îl va judeca, chiar dacă întreaga lume este implicată. În același timp, El nu se grăbește să pedepsească. El dă avertisment și timp să se pocăiască. În mijlocul judecății, El face o cale de salvare prin chivot și prin legământul Său cu Noe. Așa că vedem un Dumnezeu care ia foarte în serios păcatul, dar care se bucură să arate milă celor care umblă cu El.

De ce este descrisă atât de detaliat comanda de a construi chivotul?

Instrucțiunile detaliate despre arcă arată că Dumnezeu avea un plan clar pentru a-l salva pe Noe, familia lui și animalele. Dimensiunea, camerele, poveștile, fereastra și ușa indică toate un vas real, practic, care ar putea scăpa de o mare inundație. Ne învață și despre ascultare. Noah nu s-a certat și nu a schimbat designul. A urmat fiecare poruncă, chiar și atunci când alții probabil l-au batjocorit. Ascultarea lui atentă arată cum arată să ai încredere în cuvântul lui Dumnezeu într-un timp întunecat și corupt.

Cum le vorbește ascultarea lui Noe oamenilor de astăzi?

Noe a ascultat de Dumnezeu când lumea din jurul lui era plină de rău și când avertismentul lui Dumnezeu cu privire la un potop trebuie să fi părut puțin probabil. A petrecut mulți ani pregătind un chivot bazat doar pe cuvântul lui Dumnezeu. Pentru oamenii de astăzi, acest exemplu arată ce înseamnă să umbli cu Dumnezeu într-o cultură care adesea Îl ignoră. Ne cheamă să avem încredere în ceea ce spune Dumnezeu, chiar și atunci când ne deosebește de ceilalți, și să ne arătăm credința nu doar în cuvinte, ci și în ascultare constantă și pe termen lung, chiar și atunci când este costisitoare sau singură.

De ce este importantă expresia „fiecare imaginație a gândurilor inimii sale”?

Această frază arată că problema nu era doar acțiunile rele, ci și gândurile și planurile interioare profunde ale oamenilor. Inimile lor au fost îndepărtate de Dumnezeu și de aici a venit răul constant. Ea pictează o imagine a păcatului ca ceva care ajunge în minte și dorințe, nu doar comportamentul exterior. Acest lucru ne ajută să vedem de ce judecata a fost atât de severă și de ce avem nevoie de mai mult decât de mici schimbări. Avem nevoie ca inimile noastre să fie schimbate, pentru că atunci când inima este greșită, întreaga viață devine răsucită.

Gen.6.1

Geneza 6:1

Cînd au început oamenii să se înmulţească pe faţa pămîntului, şi li s'au născut fete,

Corruption on the Earth

1 Cînd au început oamenii să se înmulţească pe faţa pămîntului, şi li s'au născut fete,

2 fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe cari şi le-au ales.

3 Atunci Domnul a zis: ,,Duhul Meu nu va rămînea pururea în om, căci şi omul nu este decît carne păcătoasă: totuş zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.``

4 Uriaşii erau pe pămînt în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s'au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii cari au fost în vechime, oameni cu nume.

5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pămînt, şi că toate întocmirile gîndurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.

6 I -a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pămînt, şi S'a mîhnit în inima Lui.

7 Şi Domnul a zis: ,,Am să şterg de pe faţa pămîntului pe omul pe care l-am făcut, dela om pînă la vite, pînă la tîrîtoare, şi pînă la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.``

Noah’s Favor with God

8 Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.

9 Iată cari sînt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.

10 Noe a născut trei fii: Sem, Ham şi Iafet.

11 Pămîntul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pămîntul era plin de silnicie.

12 Dumnezeu S'a uitat spre pămînt, şi iată că pămîntul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pămînt.

Preparing the Ark

13 Atunci Dumnezeu a zis lui Noe: ,,Sfîrşitul oricărei făpturi este hotărît înaintea Mea, fiindcă au umplut pămîntul de silnicie; iată, am să -i nimicesc împreună cu pămîntul.

14 Fă-ţi o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s'o împarţi în cămăruţe, şi s'o tencuieşti cu smoală pe dinlăuntru şi pe dinafară.

15 Iată cum s'o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime.

16 Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s'o pui în laturea corăbiei; şi să faci un rînd de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus.

17 Şi, iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pămînt, ca să nimicească orice făptură de supt cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pămînt va pieri.

18 Dar cu tine fac un legămînt; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine.

19 Din tot ce trăieşte, din orice făptură, să iei în corabie cîte două din fiecare soi, ca să le ţii vii cu tine: să fie o parte bărbătească şi o parte femeiască.

20 Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor, şi din toate tîrîtoarele de pe pămînt după soiul lor, să vină la tine înlăuntru cîte două din fiecare soi, ca să le ţii cu viaţă.

21 Şi tu, ia-ţi din toate bucatele cari se mănîncă, şi fă-ţi merinde din ele, ca să-ţi slujească de hrană ţie şi lor.``

22 Aşa a şi făcut Noe: a făcut tot ce -i poruncise Dumnezeu.

Referințe încrucișate

Nu există referințe încrucișate pentru acest verset.