Cine sunt „fiii lui Dumnezeu” și „fiicele oamenilor” din acest pasaj?

Acest verset a fost înțeles în mai multe feluri, dar mulți cititori văd „fiii lui Dumnezeu” ca linia de oameni care L-au chemat pe Domnul și „fiicele oamenilor” ca acelea din familii care nu L-au urmat pe Dumnezeu. Problema nu era frumusețea în sine, ci aceea că evlavioșii își alegeau soții doar prin privirea exterioară și dorința, fără să-i pese de credință sau caracter. Aceste căsătorii mixte i-au îndepărtat pe cei odinioară evlavioși de Dumnezeu. Versetul ne avertizează cât de ușor poate fi slăbită credința atunci când ne unim viețile îndeaproape cu cei care nu o împărtășesc.

Ce înseamnă că Duhul lui Dumnezeu „nu se va lupta întotdeauna cu omul”?

Când Dumnezeu spune că Duhul Său nu se va lupta întotdeauna cu omul, înseamnă că El nu va continua să avertizeze și să-i înfrâneze cu răbdare pe cei care au refuzat să asculte. De mult timp El a suportat păcatul lor și i-a chemat să se întoarcă. Acum El a stabilit o limită de o sută douăzeci de ani înainte ca potopul să vină. Acest lucru arată atât bunătatea lui Dumnezeu în a-i acorda timp să se pocăiască, cât și adevărul sobru că răbdarea Lui are sfârșit atunci când oamenii se împietriesc împotriva Lui.

De ce existau giganți și „oameni puternici” în acele zile?

Pasajul vorbește despre uriași și îi numește oameni puternici și oameni de renume. Ei par să fi fost oameni de mare dimensiune, putere sau putere care au devenit faimoși în acea lume coruptă. Dar puterea lor nu i-a condus către Dumnezeu. În schimb, ei și-au folosit puterea pentru mândrie, opresiune și violență. Se vorbea despre ei și se lăudau, chiar și atunci când făceau rău. Aceasta arată că măreția umană fără Dumnezeu duce adesea la abuz și că faima poate ajunge la cei care îi rănesc pe alții mai degrabă decât îi ajută.

Ce înseamnă că Dumnezeu S-a pocăit că a făcut om și a fost întristat?

Când se spune că Dumnezeu s-a pocăit că a făcut pe om și a fost întristat în inima Sa, nu înseamnă că Dumnezeu a greșit sau și-a răzgândit părerea, așa cum facem noi. Cuvintele sunt moduri umane de a vorbi pentru a arăta cât de profund urăște Dumnezeu păcatul. Gândurile și dorințele oamenilor deveniseră rele tot timpul, iar aceasta a adus întristarea sfântă a lui Dumnezeu. Limbajul durerii ne ajută să simțim că păcatul nu este mic sau ușor. Decizia lui Dumnezeu de a judeca lumea cu un potop decurge din această neplăcere sfântă, nu dintr-o stare de spirit bruscă.

De ce a decis Dumnezeu să distrugă „toată firea” cu un potop?

Dumnezeu a decis să distrugă orice făptură pentru că pământul era plin de corupție și violență. Oamenii se întorseseră atât de complet de la El încât gândurile lor erau doar rele tot timpul. Aceasta nu a fost o reacție rapidă, ci un răspuns hotărât la păcatul profund și răspândit. Judecata a ajuns până și la animale, arătând cât de mult păcatul uman a stricat întreaga lume. Potopul a fost modul lui Dumnezeu de a șterge acea ordine coruptă. Cu toate acestea, chiar și în aceasta, El a făcut un plan pentru a-l cruța pe Noe și pe cei cu el în corabie.

De ce a găsit Noe har în ochii Domnului?

Noe a găsit har în ochii Domnului pentru că Dumnezeu a ales cu bunăvoință să-i arate favoare într-un timp rău. Pasajul spune că Noe a fost un om drept, fără vină în generația sa și că a umblat cu Dumnezeu. În timp ce toți cei din jurul lui erau corupți și violenți, Noe a ascultat de Dumnezeu și a ascultat. Bunătatea Lui nu a câștigat harul lui Dumnezeu, dar a arătat efectul acelui har în viața lui. Favoarea lui Dumnezeu față de Noe a devenit calea de a-l salva nu numai pe el, ci și pe familia lui și pe multe creaturi.

Ce ne învață această poveste despre caracterul lui Dumnezeu?

Această poveste arată că Dumnezeu este și sfânt și răbdător și, de asemenea, bun. El vede nu numai actele exterioare, ci și gândurile inimii. El este întristat de păcat și îl va judeca, chiar dacă întreaga lume este implicată. În același timp, El nu se grăbește să pedepsească. El dă avertisment și timp să se pocăiască. În mijlocul judecății, El face o cale de salvare prin chivot și prin legământul Său cu Noe. Așa că vedem un Dumnezeu care ia foarte în serios păcatul, dar care se bucură să arate milă celor care umblă cu El.

De ce este descrisă atât de detaliat comanda de a construi chivotul?

Instrucțiunile detaliate despre arcă arată că Dumnezeu avea un plan clar pentru a-l salva pe Noe, familia lui și animalele. Dimensiunea, camerele, poveștile, fereastra și ușa indică toate un vas real, practic, care ar putea scăpa de o mare inundație. Ne învață și despre ascultare. Noah nu s-a certat și nu a schimbat designul. A urmat fiecare poruncă, chiar și atunci când alții probabil l-au batjocorit. Ascultarea lui atentă arată cum arată să ai încredere în cuvântul lui Dumnezeu într-un timp întunecat și corupt.

Cum le vorbește ascultarea lui Noe oamenilor de astăzi?

Noe a ascultat de Dumnezeu când lumea din jurul lui era plină de rău și când avertismentul lui Dumnezeu cu privire la un potop trebuie să fi părut puțin probabil. A petrecut mulți ani pregătind un chivot bazat doar pe cuvântul lui Dumnezeu. Pentru oamenii de astăzi, acest exemplu arată ce înseamnă să umbli cu Dumnezeu într-o cultură care adesea Îl ignoră. Ne cheamă să avem încredere în ceea ce spune Dumnezeu, chiar și atunci când ne deosebește de ceilalți, și să ne arătăm credința nu doar în cuvinte, ci și în ascultare constantă și pe termen lung, chiar și atunci când este costisitoare sau singură.

De ce este importantă expresia „fiecare imaginație a gândurilor inimii sale”?

Această frază arată că problema nu era doar acțiunile rele, ci și gândurile și planurile interioare profunde ale oamenilor. Inimile lor au fost îndepărtate de Dumnezeu și de aici a venit răul constant. Ea pictează o imagine a păcatului ca ceva care ajunge în minte și dorințe, nu doar comportamentul exterior. Acest lucru ne ajută să vedem de ce judecata a fost atât de severă și de ce avem nevoie de mai mult decât de mici schimbări. Avem nevoie ca inimile noastre să fie schimbate, pentru că atunci când inima este greșită, întreaga viață devine răsucită.

Gen.6.1

Geneza (Facerea) 6:1

BDC

Când au început oamenii să se înmulțească pe fața pământului și li s-au născut fete,

Corruption on the Earth

The Corruption of Mankind

1 Când au început oamenii să se înmulțească pe fața pământului și li s-au născut fete,

fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase și din toate și-au luat de neveste pe acelea pe care și le-au ales.

Atunci, Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci omul nu este decât carne păcătoasă; totuși , zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”

Uriașii erau pe pământ în vremurile acelea și chiar și după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor și le-au născut ele copii; aceștia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.

Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.

I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ și S-a mâhnit în inima Lui.

Și Domnul a zis: „Am să șterg de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare și până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

Noah’s Favor with God

Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.

Iată care sunt urmașii lui Noe. Noe era un om neprihănit și fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.

Noe a născut trei fii: Sem , Ham și Iafet.

Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu; pământul era plin de silnicie.

Dumnezeu S-a uitat spre pământ și iată că pământul era stricat, căci orice făptură își stricase calea pe pământ.

Preparing the Ark

Atunci, Dumnezeu a zis lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de silnicie; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul.

Fă-ți o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarți în cămăruțe și s-o tencuiești cu smoală pe dinăuntru și pe dinafară.

Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coți în lungime, cincizeci de coți în lățime și treizeci de coți în înălțime.

Să faci corabiei o fereastră , sus, lată de un cot; ușa s-o pui în latura corabiei și să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc și altul sus.

Și iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer care are suflare de viață; tot ce este pe pământ va pieri.

Dar cu tine fac un legământ: să intri în corabie, tu și fiii tăi, nevastă-ta și nevestele fiilor tăi împreună cu tine.

Din tot ce trăiește, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ții vii cu tine: să fie o parte bărbătească și o parte femeiască.

Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor și din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină la tine înăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ții cu viață.

Și tu ia-ți din toate bucatele care se mănâncă și fă-ți merinde din ele, ca să-ți slujească de hrană ție și lor.”

Așa a și făcut Noe : a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu.

Referințe încrucișate

Nu există referințe încrucișate pentru acest verset.